Cum calculăm cele trei indicatoare
Pe fiecare pagină de analiză găsiți trei indicatoare: Fundamente, Evaluare și Tehnic. Aici scrie ce intră în fiecare și când nu vă dăm o cifră.
Trei întrebări diferite
Fundamente se uită la afacere: cât câștigă, dacă crește, cât de solidă e. Evaluare se uită la preț: cât cereți pe ea față de ce produce. Tehnic se uită la grafic: încotro merge cursul acum. O companie bună poate fi scumpă, iar una ieftină poate fi ieftină cu motiv, așa că cele trei nu se înlocuiesc între ele.
Fundamente
Media a trei piloni: calitate, creștere, sănătate și risc. Fiecare adună mai multe cifre din raportările companiei.
Scorul e absolut, nu o poziție față de vecinii din sector: 60 din 100 înseamnă același lucru la o bancă și la o companie de software. O afacere slabă dintr-un sector slab rămâne o afacere slabă, iar o comparație cu vecinii ar fi făcut-o să arate bine.
Prețul nu intră aici, fiindcă pentru el avem Evaluare. Dividendul nu intră nici el: e o decizie de repartizare a profitului, nu o măsură a afacerii.
Fiind o medie a trei piloni, scorul ajunge rar la capete. Sub 30 sau peste 85 se întâmplă doar când toți trei merg în aceeași direcție.
Evaluare
Între patru și zece măsuri de preț, fiecare arătată ca loc în sectorul companiei: 100 e cea mai ieftină din sector, 0 cea mai scumpă. Aici comparația cu sectorul își are rostul, fiindcă un multiplu nu se citește la fel la o bancă și la o fabrică.
Măsurile se strâng în patru familii, iar media se face întâi în familie. Motivul e practic: mai multe dintre ele spun același lucru cu alte cuvinte, iar fără familii ideea aia ar fi cântărit de câte ori apare.
Sub cifră găsiți și cât produce afacerea pe an față de dobânda unei obligațiuni de stat. E o constatare, nu un verdict: spune cât câștigă compania față de ce dă statul, nimic mai mult.
Tehnic
Cincisprezece semnale citite de pe graficul acțiunii, fiecare cu pragul lui obișnuit și cu o zonă de mijloc în care nu spune nimic. Aici nu se compară cu nimeni: totul se judecă pe graficul propriu.
Ca și la Evaluare, semnalele sunt strânse în șase familii, ca trei indicatori care măsoară același lucru să dea un vot, nu trei. Le vedeți pe toate cincisprezece în card, cu valoarea fiecăruia.
ADX nu intră în scor, ci îl nuanțează. Semnalele pot fi toate în aceeași direcție, dar dacă ADX e mic înseamnă că prețul nu merge nicăieri, iar scrie asta lângă cifră.
Când nu vă dăm o cifră
Un scor scos din două cifre arată pe ecran exact ca unul scos din paisprezece. La o companie abia listată sau cu raportări subțiri, asta ar fi o siguranță pe care datele n-o susțin, așa că preferăm să spunem pe față că nu putem.
Fundamente are nevoie de cel puțin doi piloni din trei. Evaluare, de cel puțin trei măsuri, din două familii diferite. Tehnic, de cel puțin două sute de ședințe de tranzacționare, fiindcă sub atât media de două sute de zile nici nu se poate calcula.
Cardul rămâne pe pagină, cu cadranul stins și cu motivul scris în locul cifrei. Când lipsesc doar câteva intrări, vă spunem pe câte s-a calculat.